Romênia: George Popescu
Tradução de Marco Lucchesi
TRĂSURA CRIMEI
nu e o crimă: vei vedea în dosul
paginii
depoziţia unui greier
copilăros. pe margini –
hieroglifele toamnei împăturite
cu grija unui grădinar
care-a stat mulţi ani fără slujbă.
îţi vei pierde ochii:
dar în jarul memoriei
vei continua să vezi aripi şi peşti.
în spatele uscat al pădurii –
cârd de regrete şi carnagii.
nimic mai puţin. bulbi şi săruturi
cadavre de dorinţe uitate. nimic mai puţin.
a sosi la timp: n-a fost tocmai alegerea potrivită.
iarba şi-a înmormântat lenea ştrengară.
ai privit în apa vie a tăcerii
şi mâna veche s-a întors
spre tine cu o uimire de necucerit.
a privi, deci: înfulecare aspră
din fructul gol –
a scrie ca a te ridica în picioare
de pe un prund străin
a descrie crima dintr-o trăsură dispărând
în praful amiezii umede.
A CARRUAGEM DO CRIME
não é um crime: verás no verso
da página
o testemunho de um grilo
adolescente: perto da margem –
os hieróglifos do outono protegidos
pelos cuidados de um jardineiro
que há muito tempo não trabalha
vais perder os olhos:
e contudo nas brasas da memória
seguirás a ver asas e peixes.
no fundo seco da floresta –
rebanho de desgostos e carnificinas
– somente – bulbos e beijos
cadáveres de desejos ocultos – somente
chegar a tempo: não foi a melhor escolha
a relva sepultou sua preguiça brincalhona
olhaste para a água viva do silêncio
e a antiga mão voltou-se para ti
com uma inconquistável maravilha
olhou, enfim: o rude abocanhar
do fruto vazio –
escrever como quem se põe de pé
num areal estrangeiro
descrever o crime dentro de uma carruagem que desaparece
na poeira de uma tarde úmida